Episodul 4a: Relațiile dintre politică și drept

Salut! Ne bucurăm că n-asculti. Oareși tu simți că ună le expression nu s-folozită correct în imbajul de zi de zi? Censeamne de fact, supermăția legiii in dependența justiției ori chiar statul de drept. Rul of low rules este un podcast în care discutăm despre aceste subiecte și aceste simță minte într-o notă informală cu oamen de la care avem ce învăța. Rul of low rules este produs de fundatia conrad adenauar prin programul statul de drepte Europa de sud-est. Salut Bogdan, bine e venit la podcastul nostru. Salut cu odru mulțumesc pentru un invitatie ca defie care dată este o realiu plăcere. Eu, uits mulțumesc tare mult că e venit că cei rupt din timpul tău pentru asta, tu ești profesor de drept constitucional și administrativ, nu îmărefer la rangul academic de profesor că nu e relevant aici, importantie că la facultatea de drepte de la Universitatea București predai materii este adecățiva în de zile și ești un reputat specialista în această materie. Așa că te-am invitat a stăzi să discutăm un pic despre stapul de drept, suprematia legii, independență a justiției să facem un pic de lumina dacă ești de acord. Dar înainte de toateți mulțumesc mult pentru cuvintele cum oase, așa este selector la facultatea de drepta Universitatea București și predau acolo drepta administrativ, proceduri administrativ în econtencioase și instituții politice și drept constituțional, de ceva timp. Și în tradevări, subiectele acestea, pe care le vom discutăm, astăzi, sunt un dingolo de factul că sunt foarte importante pentru toce atate în care treim europeană, în care treim. Sunt, și un subiect drag mie, intr-o dăunăm a plec cu atenție credeu, asupralor, și sper să avem un discutie pe mai relaxată și dezinvolta cu prigră la aceste subiecte care alfă sunt extrem de complicate și greu, greu de digerată. Hai să-ți până așa trei între bări-sporte de încălziere, adică între bări-sporte cu responsuri-sporte dacă se poate, încercăm. Cum ai traduție tu titlul pot castului nostru, rulă, vleau, rulă? Și deu că vrei răspun să scurc, vă încercăm un argument în să curt, înainte de a traduție titlul întâlnirii noastre, rulă, vleau, în limba angleză, are o semnificatie foarte bine în pământenită, în literatura de limba angleză, în tocețile democratice vestice, ca îmi știm la ce ne referim când spunem rulă vlo. Când îl traducem în limba noastră este europeană, și în spat și la acesta este european, noi îl traducem și de fapt îl utilizăm mai bine zis, așez rulă vlo, utilizăm prin sintagma, stat de drept, ne vine la îndemână așez lucru și să am pământenit așez termen. Dacă însă vrem să fim câțe poate de treciși ubrivire la semnificatia, lui rulă vlo, dintr-o democratie consolidată, acolo unde s-a dezvoltat el din perspectivă conceptuală, a zicec că mai degrabă la un traducem prin preeminent a dreptului, și atunci, după acest mic argument, cred că noi astăzi ne am întâlnit nu la statul de drept este cel mai tare și la preeminent a legi este cea mai tare. Ca mai așe traducei o ce facem noi astăzi. Mălțumesc promos, drepturi și libertăți sau în datori și obligatii. Și un ași alta, în mod evident, dacă ne uităm la orice constituție bine articulată, au neisocetăți cu democratie consolidată, vom observa că sigur capitolele despre drepturi și libertăți din bine dezvoltate, cum trebuie să fie. Dar în tot da ună există și o dimensiune care îți pune, abesc grijă, dragi ce tăten, dragi individ, că pe lângă drepturile și libertățile, pe care tatul și aparatul stău tatal, legarantează și le protegează, de care voi va bucurat, pe lângă aceste drepturi și libertăți există și un stet de în datorir fundamentale. Ba chiar ași merge un pic mai de parte și a spune că de fapt, în momentul în care înțelegem noțiunea de în datoriră fundamentală, in perspectiva în licetăția în care trește într-un stat, abia tu în cințelegemă a partenența la un stat, este foarte greu să înțelege că ai și obligatii față de comunitatea constituită în stat în care tu preși, este mult mai ușor să solicii și să crezii și să ceri, exclusiv drepturi și libertățile, de și una și alta, în egală măsură a spune. Nu pot să fice tățian complet, fără doar cu drepturi și libertăți și fără în datorir cu nu pot să fice tățian completă, credem doar cu un datorir și fără drepturi și libertățile. Dar și una și alta, în egală măsură. Mulțumesc, asta o să vreau să revenim un pic mai incolo și să discutăm despre relația dintre cetățian, stat, constituție, preeminența dreptului, când mi se pare că în jurul acestor concept, e cărniță și avem ce să discutăm. Dar ultima întrebare de încălziere, e legată de faimosul proverb românesc în deilege, noi tocmelă. - E să o nu e așa. - Păi este un proverb românesc cu fundamente socrătice, nu? În ultima instanță, unde e legie, noi tocmelă preeminența dreptului într-o bucățică a lui, a spun, într-o anumite dimensiune a lui, presupune, exact acest lucru și anume, că există un sistem normativ ordine juridică, care funcționază la nivelul unui stat, în care noi treim și această ordine juridică are o validitate rezultată din faptul că noi tot suntem de acord să treim sub acest supupol acestui stat și acestei ordine juridice. Și ca a tare, ne angajăm să respectăm legile. Așa cum sunt ele. Ce putem să facem într-un stat democratică, până la oomăne întoarce în tot timpul la cea ce dorim să fim și anume un stat democratic cu democratie consolidată în ultima instanță, ați zice că ce putem noi să facem, nu este niciun caz să nu respectăm legile, chiar și atunci când acestea nu ne convin și putem să facem tot ce ne stăm putin să schimbăm acelele, dar niciun caz în călcarea legi nu poate să fie un element care tine de statul de drept. Au depreemine înța dreptului, cum am zis că definim noi rula vlog mai coerent. În realitateam, cred că despre acest lucru este vorba și este o chestiune de nu anță din nou greu de digerat. Și anume, și atunci când nu ați convine, când nu ați folosește, când nu ați place o legie a statului, sub autoritatea cărea trei, tu ce tătean, rebuie să respectăm. Poți insă să faci tot ce acest când putere și să fii protejat când faci acest lucru pentru a solicitați timbarea respectiveile, cred că despre acesta este vorba. Da, unde legie nu-i togmele. Dar asta nu înseamnă că legia este neapărat bună și nu poate fi schimbat. Am înțeles, acum vreo doi ani, ai mărturisit tu pe o scena într-un spaciupublic, că te consideri un tânăr constitucionalist batrân. Și acum a pentru că au trecut numai doi ani, încă ești tânăr, sau top mai pentru că au trecut doi ani, consider că ești mai batrân. Codru, în ani constitucional, doi ani înseamnă nici. De ce au absolut nici? Sunt în continuare la fel de tânăr constitucionalist cum eram și acum doi ani. Și cred că și când voi ajunge pe la 50-60 de ani, tot tânăr constitucionalist voi fi. Dar acum lăsăm grumă la o parte iuștiu, dacă mi-a duc aminte de momentul de care amintești și tu. și știu ce s-a întâmplat acum, fost în foarte fumoase veniment organizat de corada de naor, cu liter pentru justiție, dacă mi-a dut că o bine aminte. Și acolo au fost peteva poveștea spune spusă de către cei care au participat la acest program liter pentru justiție. Și în același timp de pietenie programului, dar cei care au ajutat și estrigin în acest program. Și am fost foarte impresionat în să revenin la întrebarata, știu foarte bine de ce am spus acest lucru, și repet și acum la 2 ani distanță și voi repetea și peste 3 ani și peste 5 ani. Să sperăm că vom trei cât mai mult să mai facem astfel de venimente. Constitucionalistul este un personaș, care au anumită vârstă de fapt tichică. Nu cred că poți să fie constitucionalist cu o vârstă tichică, cum să o numim noi tineresc. Nu înțelec ceva rău să fie clar, deci prin tineresc, înțelec mai de greabă creativitate, exuberanță, dorința de aschimba, nevoia de aschimba. Adică prin tineret, e unțelec toci aceste pusune socială, toci acefacă acefacă că asocietată a să mergă nainte, dorințele, nozuințele, este ceva bun. Dar constitucionalistul, a reacestă dacă vrei tu obligatie cum va de atreai într-o zonă de conservatorism moderat, adică, ermenirea lui este să înțeleagă norma constitucională și să tempereze pulsiunile, care orică de bune suntiele în casunei societă, sunor pot fi arbitrare, pot fi periculoase, pot fi exagerate și pot în călcă textulă la pe care noi casocietate l-am semnat suforma unui contract constitucional. Și din acest motim, mărogă, tot spun eu că sunt un tiner-o conționalist, batrânt, spunând prin asta că în general constitucionalistii, sau cei care vegează la respectarea dreptului conțional, trebuie să fie un pic mai temperat, mai moderat, mai aute o limitat. Tu mai prin raportare la faptul că ei protegează o norma, originală, constitucională care este esența contractului social dintre noi, tot. Uite că nu știu sigur dacă eu teama atraspetine în direcția asta, sau tu e rai deja pornit. Dar am ajuns, de fapt să facem legătura, între cetățian, stat, constituție, și preeminența dreptului sau statul de drept, sau supermăția legii cumise mai spune uneori. Ce leagă lucrurile se am preu una bădă? Wow, asta este într-a devară un trebare la care stau în cercată răspunsuri de mida ani, nu știu dacă vom rezolva noi această mare întrebare a comunității politice. Dintr-o perspectivă, cum s-o de numă simplă, nu neapăra simplisă, dintr-o perspectivă simplă, suntem cu toți unit sau toate aceste elementă, stat, cetățian, autorități publice, și acest concept rulă vlo preeminența dreptului care zbură de a prin tresc elementele componente, nu a le statului precomși întresc stat și cetățen. Ceea ce leagă toate aceste elemente este noțiunea de legie și la origine, noțiunea de legie fundamentală este un fac care ne leagă pe toți și în care toate aceste elementă se regăsesc cu o semnificatie diferită de semnificatile uzoale. Când încercăm, să înțelegem noțiune din asta super complexă, cum este rulă vlo preeminența dreptului, dar a statul de dreptul democratie, trebuie să înțelegem că pentru a știi ce înseamnă trebuie să învățăm o limba străină. Aceste concepteaușele o semnificatile care rezultă din știu de făcută de alungu timpului care au mai și aplicat în practică și rezultă de știi din studii și din practică instituțională. Deci, concepte super complexă, în dreptul administrativ, utilizăm conceptul de concept juridic ne determinat, adică neste ce va foarte clar și îi construiești o semnificatie în timp. Din această perspectivă, răspunțuneu repet, dintr-o perspectivă simplă, nu simplistă, este că tocele agă conceptele pe care tu le emunțați și despre care vorbim mai acum cetățeam stat, autoritățe ale statului, preeminența dreptului, toate aceste lucru să regăsesc în esențalor într-un aconstitutiv al comunității politice care este constituția și în base a constituții, se naște ori din ejuridică, valida, basată pe constituție care ne spune ce suntem cacetă, ce putem să facem, ce sunt autoritățile statului, ce pot face și întreste comporte? Astărfi, răspunțul simplu, răspunțul mai complex, eu zic că putem să lăsăm pentru altă întâlnire. Lăsăm pentru altă data dar mi-ai evocat cum v-am ora de fizică din liceu când am învățat despre gravitație și am aflat că întreori care două corpuri există o forță de gravitație cu care corpul a îl atrage pe corpul b și o altă forță de gravitație cu care corpul b îl atrage pe corpul a. Sunt două legia și politica mi se pare că sunt aceste două forțe care trag împreună comunitatea și au ca rezultat actul constitutiv despre care tu ai vorbit mai devreme, din care rezultă de fapt în acel aș timp, statul și statutul de cetăția în a acelui stat, am înțeles corec? Dacă m-a acolo ajungem, dar ai deschis pe daltă parte și poarta către un alt subiet tratat și răstratat în filosofia politica, întreptu conșional în știința politica și a numere lația dintre politica și drept. Acolo cu privirela această relație, sigur că sunt viziun diferită de alungo timpului și acum sunt viziun diferită despre relația dintre drept și politică, așa ca să o traducem cum să spunem, pe înțelesul nostru de cetățen, de persoane care se bucuri acum ziștude un statut subconstitutie, un normal juridică în ultima instanță. Politica, înseamnă, sau politica se raportează în modirect la putera politica, politica înseamnă exerciciul puteri cu tocea ce înseamnă conceptul de putere, inclusiv cea institutionalizată în stat. Da, nu doar puterea simplă, când au îl determinat pobe, să facă ce va, ce benu ar fi făcut dacă nu exista voința lui a. Da, deci nu nu neapărat în sensul ăsta primar, dar al termenului puterea și puri simplu, vorbim de puterea institutionalizată în stat. Puterea este politica visează fenomenul puteri. Dreptul, după mintea mea și după cât am reușit să cită și încercând să sintetize cea ce am citit. Dreptul are nobilă misiune de acest raportal a puterea, dar în sensul limităriei. Deci dacă politica înseamnă exerciciul puteri, dreptul vine și să organizază exerciciul puteri prin organizare în mod inevitabil limitându. Dice, tocmai asta este relația după mine importantă între politica și dreptul. Atrăta mai vreau să spun, acest generelație, dar politica prin intermediul politice exerciciul puterea, realizesc puterea, prin intermediul dreptului temperez, exerciciul puteri organizândul, acesta question este valida în toate regimurile politice. Orun de, chiar și în cele totalitare și acolo exista o limitarea puteri absolute, tocmai prin faptul că avem niște norme care îți reglementau modalitatea în care se exercita puterea, sigur puterea erabuziva, dar puterea era destructiva, dar exista un dorme juridice care organiza o exerciciul acelle in puteri. in evitabil limitând partian. exercițiu acelepte în democracie, sigur ca avem alte elemente care garantează că aceste exercițiu al puteri inestem abusiv, și preeminența dreptului dintr-o perspectivă democracii cu instituțională tocmai aici își găsește seva utentică, încun, limitesc, exercițiu, puteri destat, putera destat mefindalceva decât o instituționalistarea puteri politice care aparține poporului, și cum instituționalizez putera politica care aparține poporului? Priere prezentanții să-i care conduca autorităz publică, care autorităz publică exercițiu putera destat, e puterea destat, trebuie să fie limitat. E aici este rolul după mine, cel puțin, fundamental al preeminenței dreptului, sau a statului de drept cum îl traducem noi, chiar dacă este vorba de preeminența dreptului, sau dacă vrei să vorbim despre stat de drept, nu le, statul de drepta, și acum înțelegea nu acum, are rolul de limita exercițiu puteri. Și timpă gândem că dacă folosești simtagma preeminența dreptului, aici încși silabe nu mai încuvântul preeminența, încim dacă zici stat de drept, să nu mai trei silabe, seamână, e mai ușor de spus ca în engleză, rulă velo, trei silabe. Une o ori cred eu că limba nejua că asfel de feste, în sensu că folosim niște termen care sunt mai ușor de pronunțat, deci ne doream să folosim alt cuvânt. Există și o vorba celebra pe subiectua, stacă dacă foloseste în mod gresit cu vintele, creezi gânduri gresite. Și atunci aș vrea să te întreb, ce te neervează cel mai tare în utilizarea aeronată a simtagmei statul de drept? Că pe mine de exemplu mai înervează rău de tot, acunci când statul de drept este folosit ca un fel de echivalent pentru independența ajustitiei. Și mai înervează pentru că independența ajustitiei face parte din tot mecanismul ăla de limitare a exercitării puteri, dar nu e singurul element necesar. Și începe cu prima partea întrebări, ce mă înervează să fiu sincer codru, deși chiar nu mă înervează că îi spunest a de drept sau prefinența dreptului, sau supremăția dreptului, ce mă înervează dacă este să mă înerveze, ceva în este terminologia, deși sigur terminologia și ia te ajuta uneori. Înțele când imba române mai greu să spui preiminența dreptului, și simplificând discursul, îi spui stat de drept, che mai îșor desput, deși a căpătat o semnificatie care poate fi transmit să imediat pe toate canalele mazmedia, lumea înțelege, înțele, mă rog și i-e terminul și atunci și reacționează cumva la concinutul creat al acestui termin. Dar nu astea mă înervează, deși nu partea terminologii, asta se zice încrive pentru ce să spun cerceptători, profesor, crie-mi un articol despre acest lucru și punem în ori din el lucrurile. Dar nu știu că este astea mă înor, nu așaștă că este un mă înervează cumva, mă leg de a doua partea întreborita alem, dar nici-a tuș nu sunt înervează, doar uimit, mai bine ziți, chiar creat ăsta este terminul să ne apărat din ervează în cuimit, ci încerc să înseleg de ce în concept, atât de complex și de suculenti, de aprofunț, dea este înțeles prin tropartea lui. În partea doua conversație cu Bogdan dima, discutăm despre separația puteriilor în stat și conflictele instituționale dintre legislativ, executiv și justiție. Speram că aia flat lucru în noi, în egala măsură padevarate, bune și utile, te invităm să ne scrii dacă ai sugesti pentru episod de levii toare, și nu e tacă podcastul Rulavlor Rulz, produs la bucurești, are un consumut relativ independent, față de cele de la Berlin, Bogota, Beirut, Singapore, Dakar, Nairobi. Conținutul podcastului Rulavlor Rulz, nu reprezintă în mod necesar pozitiea oficială aprogramului statul de drepte Europa de sudest, ori afondatii conradat de navar. Yaropiniile exprimate în acest podcast nu pot fi interpretate drept consultanță o reasistență juridică.