"De ce?", o întrebare puternică la îndemâna oricărui om de PR
53m 31s
În cadrul podcastului "Breni Forward Podcast", discuția se concentrează pe importanța relației dintre jurnaliști și profesioniștii din domeniul comunicării, subliniind că jurnaliștii rămân un canal esențial pentru profesioniștii în PR, chiar dacă presa se confruntă cu schimbări majore. Se analizează statisticile din domeniul jurnalismului și PR-ului, evidențiind provocările întâmpinate în comunicarea între cele două părți. Dezbaterile se concentrează pe modul în care relația dintre jurnaliști și specialiștii în PR poate fi îmbunătățită și pe importanța adaptării strategiilor de comunicare pentru a răspunde nevoilor ambelor părți. Este subliniată necesitatea de a transforma frustrările în creativitate și de a valoriza interacțiunile din domeniul comunicării pentru a construi relații solide și eficiente.
Transcription
8025 Words, 42962 Characters
- 3, 2, 1. - Să alutare! Bine v-am regresit la Breni Forward Podcast. M-am avut o mică pausa, dar revenim în forță. Pe 16 ulei am sărbători la nivel mondial ziua piarul. Și prin urmare, mi-am propus în cep nouă sezon, cu o sere de discuții și gânduri, alături de profesoniste în comunicare, dar și jurnalist. De ce jurnalist? Păi cred că răspunsela această întrebare este simplu. Medea rilei și în zremâne în continuare un canal important pentru profesonistei din domeniu comunicării. Știu că în ultimea în presa e din ce în ce mai putină, redactile din ce în ce mai mici, focusul poate pică mai mult pe partea de social media și relația cu influencers, dar nimic nu poate în locuii, relația cu jurnalistii și pună la urmă, este lucruri care ne diferenția să pe noi piaristii de alte joburi de comunicali. Dacă ne uităm la studio state of journalism 2020 și doio să vedem că 82 la suta dintre jurnalist, spun că un sfert dintre știrile pe care ei le produc, sunt ca urmarea unei interacțion cu oamenii de piar, ca urmarea unui efor de pitching, cum spuneam noi. De altă parte, dacă ne uităm la ce răspundu oamenii de piar, în state of PR 2020 și doio să vedem că 52 la suta dintre profesonist din domeniu, întâmpină dificultăță în a primi răspuns de la jurnalistii. Cum facem să mici ce rămă acest gap? Nascăm devorobă cu angelica barbu pipăl în bren manager cez România și iuana a curele a jurnalist 24. Pe parcusur discuție o s-a ozit des-on trebare. De ce? De ce vream să ne vedem poveste am presă? De ce nu eștiire informația trimisă că trei jurnalist? De ce facem când a la urmă ce e ce facem? De ce este un trebare cheat, unii când vorbine spre piar și angelica și iuana o să ne spune în ce consta puterea acestei întrebat? Dacă stat cu noi până la final, am să vorok să facem împreună un exercițiu de imaginăție pentru a identificăm obiectele pe care le-am putea vedea într-un museu al piarului din viitor. Iuana și angelica o să ne spune ce voi diale în acest museu al piarului din 2002. O să încep din a văpuneu întrebarea despre voi pentru ca mi-e mi se pare important ca ce care ne ascultă să afle mai mult decât părerea voastră despre piar respectiv presă și să ne spuneți așa un pic cum de ați ajuns să lucrați în jurnalist și piar dacă a fost un drum direct mai cu o colisuri? Eu sunt cam povestile de adormit copii, dar eu o poveste reală, eu avem 5 ani când am zic că vreau să fiu domna de la televisor și eu nu m-am mai răzgândi de atunci cum va amers și la școală tot în direcția limbi românea limbiilor străine pentru ca mi-am dorit să-mi afac jurnalist. Deci realmente eu nu m-am avut perioade în copilăriea mea în care să vise să fiu doctor, princess, educator, nu știu ce visează copiii. Deci cum va nu, eu nu mi-a ducaminte de un alt gând al meu și eu astăzi sunt foarte fericită că fac de a tuțe ani meseria la care am visează când era mică, mi să parecă sunt norocoasă, pentru că cred realmente că oamenii care fac cu pastiune meserile lor sunt bunii în ce a ce fac și faptul că uite, am 30-7 ani astăzi și puțe zic. Și puțe zic, wow, fac ce mi-am dorit de la 5 ani. Da, a ieream un copil care și-mi provisa microfon din sprayul mamei, vorbea vrute și nevrute și cum va mama și alțim spuneau, mai trebuie să te faci actriță sau să fii ceva am peușcena, se vedea că am dorința asta, deamara, talumii. Ei nu m-am văzut chiar artista, așa că eu m-am zinut de drumul meu, m-am făcut jurnalist, am dat la facultată de jurnalism, atunci când avem niți vremea, am terminat facultat, deamama am gajat din ultimul ani de facultate în timisoara, se întâmpla asta. Și faptele visione de mai bine de 10 ani, îmi place și radio-ul, cocheteți cu ideea de fiecarea de când sunt dividată la radio-am așa un sentiment foarte plecut, și mă gândesc de multor, dămâne de ce nu fac și radio, dacă îmi place atât de mult, dar practic am lucrat de când mă știu în televisione, m-am mutat la un moment dat de la timisoara, la capitală, toturor, posibilită ților, și nu regre de loc, mi seopare că viața mea ia cum aici, îmi place tot ce 3 esc, și de tot de 10 ani sunt în redazia de 24, unde am trecut așa prin multe etape, la timisoara am fost doi ani producutor executive, nu aveam nici o legătură cu aparitile televizate, mă ocupam fix de ce erin spatele televizioni, și in redactia de la București, am trecut cum va fi resc de la multe ani de repor de rie, de mucă pete reân, de alergat, dintr-o parte în alta, de dimineața până noaptea, la prezentare de știri, lucru care mă face din nou foarte fericită, pentru că mi seopare că e un va o creștere fierască, și un mediu care mățin în continuare într-o adrenalina permanentă, dar îmi dă un pic mai multă stabilitate, și un pic mai mult controla supravieții mele, pentru că însvârșit am un program cât de cât stabil, și nu mai sunt în situația în care de dimineață până de dimineață, dacă sună telefonul trebuie să alerge undeva, a fost rumos, cât a fost mâncă de teren, a fost cu foarte, foarte multă experiență, pe care am câbătat o, am un bățat enorm, dar la moment dat par că simți să te așezi un pic, și cred că eu am simțit asta. Cred că important este într-a de vor să găsi-mi o acelul cu care ne face fericit, și atunci a part că mai mergem la mâncă, dacă mai trebuie să trágim de nu-i dacă ne place cea ce face, și dacă poate sunt puțin oameni care facă acum aceea ce au vizat să facă, dar înțelec perfect și la mine a fost la fel de la început piar, n-am avut nici nou coli și am fost mega încăpăținată. Angi liga, cum a fost latine? Am avut o discuția foarte plăcută cu Yoana și n-ainte să ajungem aici alături de tine, și mă găneam câte multe lucruri avem în comun, mă într-am dacă tu știi câte multe lucruri avem în comun. Sunt foarte multe, și simul lucru de care împare foarte rău că nu la avem în comun este această poveste absolut minunată despre desirea vocației. Pentru că la mine fiindă ducat într-un spirit foarte pragmatic, n-am fost absolut nimic romantic, sau inspirational la mijlo, am resprin eliminare. Și dințe exacte nu, învățat pe de rost mai puțin, foarte curioază, înervant de curioază mai alescal trei la copil la parinții, exagerat de curioază, și am un povestitor decent, și atunci prin eliminare, am constat că în acea arie de opțiuni, a unui copil de optuși pe anii răsăritu anilor domii, plaja de opțiuni testul de limitate, și atunci să mergem că trepi ar pentru că acolo ai putea fi curioază într-un mod constructiv, ai putea să povestești tuturor cevrei tu, cred vrei tu, fără să deranjeți pe nimeni, ca tot îți plaje să cită și să folose și treaba asta mai departe. Trebuie la mine să am resprin eliminare, am ajuns în pierr pentru calte lucruri nu știa-mi să fac. Dar m-am sărăduit foarte mult în fiecare zi să fac tot ce poti o mai bine din asta. Și grecastă este o lecție pe care eu e au cu mine și au împărtășesc cu foarte multă descidere, tuturor acelor acult care interacționez. Nu perfecti unea, și evoluția de sine care trebuie să întâmplem fiecare zi, în fiecare zi să dai tot ce ai tu mai bun. Și a propo de ce te face fericit în viața asta, cred că în fiecare tapă avieții trebuie să dai voie să înțelege ce te face fericit atunci. Poate nu te va ai face fericit, ce te a făcut acum 10 ani, cred că trebuie să dai voie să exploreți lucruri asta. Cred că trebuie să fii de acort să încerci, chiar dacă nu e sigur că lucruri la te face fericit, să încerci și să îți permiți să ieșuiesi, să îți dai seama că nu e acela și că mai merit o încercare. Dacă face lucruri asta, cu acea curiositate cu care eu am pornii de mică să veșt ce sunt întâmplă dacă e o cred că până la urmă, ajuns să strei și visu ori care fii visu tău de la vremea respectivă. Cel puțin mi-a asta mi s-a întâmplat. Nici mă carangajarea mea într-o companie în care lucreze aproape și apă sprezece ani dacă stau să-i număr. Nici mă care asta nu a fost neapărat intenția mea de-au face, a fost zahandem numutată limeo care de-alpări mi-a de pusiviu, fără-taiu să știu. În aceeași nu o tău foarte pragmatică, lucruri-l. Pede altă parte mi-am dat voie să încerc. Mi-am dat voie să vă dacă chiar în place, dacă chiar este ce credieu că înseamnă piar și nu nu este ce-am crezut eu în facultate că înseamnă piar, este infinit mai mult dată. Ne încercând să trac spuza pe turta mea, într-a devar viața unui piar este foarte puțin ce să vedem facultate, este foarte mult ce știi și ce vrei să faci din ea în fiecare zi. Eu sunt întreacin o rocoși profesionist care și au desenat, croit, inventat, fişa postului, de la un an la alto, așa cum am crezut eu că pot fi fericită. Și dacă e să uresc ceva tuturor din această brans și chiar asta le uresc să fie stăpânii, proprii fişa de post. Preau de aceea ideea cu fişa de post, tu conduceu echipă de oamenii care fac comunicare. Spune-ne un pic ce fac acest oamenii? Ce înseamnă piar pentru echipa voastre pe scurt? Și ce faci și ce nu face piarul sau ce credem noi care trebuie să facă și nu se întâmplă fişa postului oamenii norătei din echipă când cum ar suna. Fără să am pretentia coosă, e pui zeză, niciun fel o să încerc să spic cu eți ca și a niște, o să zic linii mari. Eu sunt fericită membra unei echipe de amazoane, pe telemele sunt niște amazoane. Nu există domnule nimic pe lumesta care lor să lestea încale, nu există nu se poate, există un cel puțin, hai să vedem. Nafară de să zic așa standardul, media relations, my no social media relations. Această mântenanță de zi cu zi a unor base de date, a unor reláții cu steicoldării care pot fi inclusiv institucional fiind o companie de utilități publice. Trecând în zona de siesar care devine un sector în sine dincolo de un atasamente la piara și acum încercat de alungu timpului să se profileze activitatea, suntem într-o zonă în care delimități foarte greu, iar de marketing, marketing de comunicare de brand, comunicare interna de comunicare externa, întrecutul meu era un niște bariere foarte clare cu linii îngroșate, de se n-asta belul linii îngroșate. Acum este un melanș, foarte greu de distins, iar eu îmi doresc să-mi nici nu pic în capcana de a mă strădui să disting, ci să fiu mai de grav în zona în care profit de melanși și caut culorile astea noi care poți să ne facă și mai tăriciți. Suntem, în mijlocul unui transformări, la nivelul companiia avem acționariat nou de un an de zile, trebuie să contopim în noi niște credințe și niște valori care vin dintr-un alt, spacie de business, spacie anglo-saxorn, în care trebuie să răspunde unui alt tip de cerințe care nu vinată din acționariat cât din rigorile vremii și poate fundamental rămâne că suntem o companie de utilitate publică. Cea ce sunt a fărte putin sexy la angajare și ne-ar freță lucreze la curent nu? Ce este sexy intra de varie se toa mai provocarea de a face o activitate aparent banală care nu atrage de cât hate să apară totuși pe buzele unor oamenii cu sentiment de satisfație din când în când pe doparte și să știi ca intrat în comunitățile în care tu doar liberezi în serviciu, a intrat pe fond democional în comunitățile alea, că oamenii se uita la tine ca la un protector, oamenii se uita la tine ca la un vecin bun care are grigia de ei, ca la un partener pe care pot conta și când plou și cândie soare, ca la un om către care vin să pun întrebări ca ei să se dezvolte mai departe. Iar eu m-am regăsit cu tot un această visionă acompaniiei, sunt foarte bucurase că împreună cu echipa mea reușim, să oducem în toate straturile organizație, organizație de 2.000 de oamenii în până la urmă, cu care reușim să vorbim aproape zilnic cu fiecare dintre ei. Facem intranet, facem voluntariat intern, facem parteneriate cu oamenii de business, cu companii, cu influencer, dar și cu entreprenori intern, proprii nu știi entreprenori. A faci piare în ziua de astăzi, poate să fie aproape orice îți propui să faci într-o companie. Eu nu sunt oamazană echipa mea eu echipă de amazone, eu sunt foarte bucurase să fiu alături de ele și foarte mândră de ele. Super, m-am bucur foarte tare. Iu ană, nu e am avtocagem să lucrăm împreună și m-am bucurat foarte tare. In tot activitatea, tă-a cât de destelovesc de oameni de piarși, care sunt așteptele tale de la purtători de cuvânt cu care interacționesc, de la chefi, de partântelor, de presă, de la instituțile cu care lucrezi. Ia devărat că interacționii la mele au fost de lungul laniilor mai de grămă cu partea de pierdi în zona de instituții publică și mai putțin sau ceva mai rar cu departamentele din instituțile private, din companii. Acum e in oasă mint, piaru în zona instituților publică, e răuți spre dezastruos, din păcate sunt oameni care înțeleg terminul de comunicare, cum eu nu înțeleg. Avem un continuare, limbaștele lucruri destul de lemnoase, așa nu sunt sparte acolo niște bariere care în 222 inera comunicării, a rețelelelor de socializare, a oameniilor care comunică prin atât de multe modalități. Uite că încă există barierele astea și pentru a journalistia destul de greu, de gestionat, știi relația asta în care, dăm un exemplu banal. Așteptă poate de la portătorul de cuvânt să anunțe venimentul atunci când el se întâmplă și ne trezim că am primit un scurt message sau un comunicat de presă la uzii după cea avut loc știrea. E denențeles, de ce oamenii nu simt, sunt îmblata acum, acum trebuie să anunți lucrurul ăsta pentru că știrile sunt atât de perisabilă, ce a stăzi o știre mai ne s-ar putea să nu mai fie valabile. Iu ană. Noi in piar lucrăm cu percepții. Eu am înțeles că nu lucrez cu oamenii de piar din organizații, nu foarte desce. Nu, una de ai libezii, știi, se întâmplă, am avut experienția și care vă îmi să completesc, pentru că nu sunt doar părțirele. Pe de altă parte, observ că sau schimbatul cu uile și aici mai ele sunt zona de compani private, de oamenii de piar care înțelec foarte bine, cum funcționase acum rețelele de socializare, tocen să am în internet. Am avut și experienție cu oamenii impecabili, care au înțeles foarte clar că masmedia nu e doar un canal prin care să șvândă o poveste un personaj o situație. Acum sigur, eu așa vea din nou un romantiz din asta în care, dacă pentru bine, interesul public primează și e foarte important și tot timpul mă gândesc mai la ce voru oamenii să afle să audă să știe, îmi teau să-mi acă pentru un piar, e un pic mai greu să existe lucrul asta pentru că un primul rândie le conectat la companiea la care lucrează, la brendul pe care le prezintă. Și atunci, sigur că interesul lui este în primul rând ca brendul respectiv, companiea respectivă să ia să bine și mai puțin cum dasta la public, sau un rog, care sunt așteptările publicului într-o situație, dești sunt realista, ii cințelec că nu putem gândi la fel. Dar realmente am observat în ultimie ani, oamenii foarte pasionaz de ce a ce fac și care înțelec că jurnalistul leie un partener, nu-num de care cu orice, prinorce metodă, stepot folosiați fel încât să vândă opoveste pentru că ta, de ce să nu spun și asta? Am avut și experienție cu oamenii care chiar și în momentul în care le ai sus mai, nu e un subiect de știri, cu tot dragul înțelec că vrei să promovezi ceva, dar nu mergi asta la televizor, nu ii pasă nimă nu-i. Ce vrei tu să vinți neapărat, și totuși oamenii și dar au încercat până în ultima clip, cu ultimele pute… Dacă totuși mai dau totuși un telefon. Da, e într-un fel neplăcut, pe tealtă parte, probabil că și noi jurnalisti, știi avem în minte chestia asta, dacă nu ai loc pe ușa, foți loc și intra-eventual pe jam și atunci poate că funcționează și impiar, nu-mi dau seama exact. Aici, siguranță și angelic, a cred că e de acor comine, din punctul meu de vedere rolu piarul, nu este să-l convingă pe jurnalist, să publice ce vrei el, să publice, să o ce vrei așefu, să vă adă împresă a doua zi. Rolu omului de piar este să înțeleagă, ambele parti, ai că știu că e greu, nu ori să-i spui şefului, acest subiect, nu-mi să ajungă împresă, dar pună la oamă asta este rolu piarului. Nu ori ce vreasă că nu ce compania trebuie să împresă și, comva, omul bun de piar, înțelege, că ce ajungi, sau ce vream să transmitem prin presă care este un canal de comunicare pună la oamă pentru brand companie, trebuie să respecte reguluiunei știl, adică de fiecare dată când să împusă în fața, nu știu, unui brief de genu, vreau pe coperta, e așa am primit eu la un moment, vreau pe coperta forț, și în trebă la forț, dar de ce? Pentru că trebuie să a un obiectiv de ce? Pentru că era și competiția acum două numere, pei da noi ce vream să transmitem de fact? Păi asta, pei atunci nu putem și al fel, ai că nu întot de una ce, nu știu, soluție este masmedia, și cred că aici a într-a de varie percepția poate greșită și a înjeelit că a te rog să mă completesc dacă vrei, că piarul eu la care te sună și te zăpăcește se vajă în subiect și îi spui de a inspemit, vă, dar nu înțelegi că nu ești re, nu înțelegi că nu mă interesează. Dar în acelaști mai sunt și frosterea de genul cum-i s-a întâmplat acum 10 ani de la proteve, am sănatojionalistă și răspuns a fost că nu oare cine o asună. O mă înatoj nu o interesează subiectul și atunci anormal că te frostesc, ca om de piar, și zi, mă dai, oți dau super știre, nu e știrea, știrei lor, când nu am murit nimeni, dar cred că rolul presiei să-și prent înpinăm a numite cat astrofea, dacă nu cred că trebuie să-mi oare cine care să-mi ca să devin o știre. Deci e un dans, să spun așa, între probabil și voi ca ziunali sunteti superați când cineva insistă și zi, zi, Dumne de ori că nu ești tire și nu înțelegi, pentru că e un șef în spate că nu stă cu puși ca strei să va apară, își tiream presă, dar în acelaști timp și când știi ca om de piar că ești tire, și ziunali sunt tot atât găsește argumente că nu ești tire sau stirea trebuie mai sensatională ca să ajungă în presă. Trebuie să te frustrez, de ce e un zic bine angelică. Zis foarte bine ană, e clar că nu te poate contrăzice nimeni și eu cred că în toadea ună piarul și ii jurnalistu sunt un binom. Nu cred că pot fi alt ceva, nu cred că se poate vorbidă spre tabere, nu cred că se poate vorbidă spre antagonie de orice fel, pentru că eu înțeleg, e clar că dacă nu ai un jurnalist, nu ai nevoie Dumne piar, și aclar că un jurnalist poate să fac o treabă mult mai eficientă cu ajutorul unui piar. Iar în interiorul unui companii, rol, strategică al piarului, bine tocmai din afii, acea entitate ca să nu mă refer la individi și ce faci e fiecare din fieșa postului, este acea entitate care reușește să traducă nevoile jurnalistului către companiie, și în acelaști impsa adapteze conținutu companiii la nevoile jurnalistului. Asta este rolul, strategică al piarului, în momentul în care renunțăm de bună voi sau pur și simplu din lipsă de awareness la acest rol, piarul nu se doosebește cu nimic de orice altă pozitie din companiie, gata să satisfacă nevoile orică rușef de pe oricea arie de business. Poți fi practicorce și sigur toate meserile sunt honorabile, astea nu înseamnă că toate și atingă obiectivele. Și nici un cas că se chiam o piar, pe doparte, pe de altă parte, recunoți că lucru pe care îl discut mereu și cu echipa mea, apropo de secrează frustrări, e foarte ușor ca primul sentiment să fie acela de frustrare. Și e îi spus că nu vede valoarea pe care tu o vezi că n-a răspuns la telefonul, că te-a pus în coada listei. Că sigur eu fi dat-o știrea astăzi, nu mai că nu avut timp de tine și muine, dar clar nu mai știre, dar nu e vina cu i-va. Eu discut mereu cu echipa mea cum l-am sentimentul asta primi de frustrare și îl transformăm în creativitate. Dacă toate cele de mai sus, sau două, sau unul, sau un timplat. Ce facem cu ce știm noi că e valoros? Folosim canalele noastre, folosim influencers, folosim un altă veniment, un alt context, o altă circunstanță care ne ajuta, dacă le folosim. Și se demonstrează că n-a fost chiar așa de valoros. Așa nisapăru nu o ca mult timp mult la treaba e și nisapăru că îmi merităm niște la audeta, poate chiar n-a fost valoros. Ce înțelegem de aici? Că poate data viitoare că însunăm și cineva ne pune în coada liste, noi tam să întrebăm de ce? D-an trebăm cu reala curiositate de afla răspunsu, nu ca să transmitem că suntem supărații. Și atunci e o cred că dacă intensia din spatele conversației este de reală curiositate, de realăm vățare. Eu cred că și răspunsu pe care el primeșt este unul autentic, nu zice nimem plăcut, nu zice nimem pe gustute, nu zice nimem că va fi răspunsu de care tu crezcaină voie. Dar va fi un răspuns autentic pe care el post folosit pe mai departe ca să fi mâine mai bun de câtai fost astăzi. Și asta este evoluția, pentru că e un binom, nu sunt doo, taber. Acum trebarea că trei o ană, continuând ideea ta, cât dintrigionaliști pe care e cunoști, au răbdare să expiți unei unde pierr, de ce mei lu pe care la trimis nu ești dire. Am mai eu nu pot să spun căți ori fi, să știi că eu am foarte mult răbdarea, e te și să-mi bărbec și cum va sarbate cap în capul zodia mea cu răbdarea, eu sunt chiar o ființă foarte răbdătoare și în viața de zi cu zi și în profesie, eu dacă am devorbit cu un nom și uite, ași dau de un nom care m-ar întreba sincer, dacă explicam și mi-e de ce nu e, de unde mi se arpărea extraordinar și așa vea 2 minute în care să-i dau argument de ce credieu, de ce dimfid pe cu il redactiei, subiectul respectiv nu ești dire și rămâne în coadă, undeva. Nu mi s-a întâmplat să stau devorba cu vumpiar care să m-am întrebe de ce nu, nu mi se pare extraordinar, cred că eu o lecție pe care tu acum gratuit lă poti de-am multor oameni din domenul ăsta, pentru că realmente așa poti să crești, poti să-mi veți ce ai de facut pe mai de parte. Exact cum s-i e greu de gestionat, un astfel de răspuns, însă cred că doar așa pot să înțelege mai mine ce pot face mai bun. Acum vorbea despre faptul că și-i oamenii din piară are trebuit să înțelege exact care e din amica un redactie de știri, care sunt lucru rile care pentru journalist contează, pentru că de multe ori am sensatia că nu doar oamenii din zona de piar în general oamenii uita. De ce facem noi treaba asta? Pate de multor uita-am și noi, nu spune. Pune la urma noi suntem următorul kip al omului care să uita la televizor. Nu, dacă stai mereu și te întrebi cel interesaza pe om ce vrea să știe care sunt întreborile care e trec prin ca pun fiecare zi. Și dintre dacă facem exercițiul ăsta în fiecare zi, cred că te poți un pic că raporta alt fel la lucruri, la ce vrei să transmits, la ce vrei să vins, la care e venimentul care contază și care oite poate la televizor nu contază un eveniment, ar consumă în angelică, contază pe internet. Și atunci uite ce bine ca avem mai multe variante să putem comunica. Am plat această, a mi-am înseamnit de Edison. Tot râmancea, domne, dai, e șoad de a tăteua, nu, am aflați dat domie de variante cum care nu se face un bec. Cam așa și noi, trebuie să testăm și cu va să ne uităm un pic mai departe, nu e despre cum o convinc pe Iuana, cei despre cum cei dau Iuana, e util pentru telespectată și digin. Cred că lucruri l-ar fi și mai bună în ce se privește relația journalist piar, dacă din nou piarul, alu înțelegem în mai bine, ce înseamnă televisiune ce presupunei a uiteză un exemplu concret de care eu l-au moment dat m-am lovit. Ierelevant pentru discutia noastra, setăm de porbă cu un piar care voi a să promoveze un eveniment extrem de interesant, care mi-a mi se parea că contază și pentru public. Duar că lucrurile era un așa fel încât posibilitatea să ajungem în locul respectiv să filmăm, ce se petre cea acolo era destul de posibilitatea era foarte reduța. Și am sus omului, uite, cred că e un subject foarte important, cred că e bun, cred că ar merge la televisori, dar mie greu să ajunge localitatea respectivă să filmesc ceva. Faptul că acel piar mi-a spus, uite, pot să faci un interview în bucurești cu șeful meu și la evenimentul respectiv unde e o particip o să filmesc eu, ful hașde. Și o să spost să dau imaginiile, asta înseamnă cumulă la anțeles că pentru au parea la televizor, un piar are nevoie de imagine. Pe daltă parteam datatea o ori și de situații în care întrebăm dar aveți niște imaginii de support pentru că este în televisione, trebuie să susținem subiectul cu o imagine. Nu avem de-ar avem fotografie, nu e suficient, poate la siarie la televisione nu e și de multuri să știi că oamenii înțelec foarte greu. De ce nu e subiectul iepun? Ce mai contază că nu avem imagini, că e televisione, e cu imagini. Și lucrule scumva sunt. Și tii, mi-a greu să-mi dau să-mi acum, o are am dat mai mult de oamenii care n-au înțeles, cum funcționa să televisiona sau mai mult de oamenii care au înțeles. Și tii, mi-a greu să fac așa un să trag o liniă și să trag şi o concluzii acum. Crecă lucrule sunt extrem de diferite, totu depinde de om, de cât înțelece lucruile, de cât își dorește să facă din măseria lui o treabă extraordinară. Și de cât înțelece că e un effort de-am bele poți în momentul în care vrei ca o știre să afare la televisor. De-a, și televizori, e un fel de graalul, piarului, că, așa în online mai apăirem, dar vreem la TV că, acolo, o românul consumă, 7 ore pe zi și a într-a de voi este auzit mult sunen, dă-sta angelică, așa, când a preu de televisoști este super reușită, dar într-a de voi, așa este. Angelică atentre pe tine, cât de, cât simți, că exista ceți baiest din partea jornalistilor, eu tin să cred că nu este o relație, lof hate, dar unde ora așa o simt, cum este prin porii jornalistului? Noi, ană aiei importanță fi o relație, timpile o relație, iar eșan se se transforme în ceva bun, fapt că nu ne cunoaște, mă înseamnă că nu avem o relație, nu poate fi una de ura, dacă e să ne ointăm optimist. Da, e importanță fi o relație, e au prea relație înțelec că ne cunoaște, și când zic ne cunoaște, nu trebuie să ne cunoaște în personal, cineva să mă va dă pe mine cu anumită frecvență, ci să ne cunoaște în nevoile. Eu trebuie să înțelec toată list acelor me încerată de eu anamai de vreme care sunt aspecte despre care unii piere ar peteazice, sunt technice, nu e măseria mea. Bada este măseriată, pentru că măseriată este să duș mai departe un message într-un context care există și pe care tu îl poți influența foarte puțin, putem influența foarte puțin, technica din interiorul unui studio de televiziune, dar deci să rămâne să te adaptezi la her. Dacă nu îl cunoaște, si ur întobligă nimeni să o faci, dar nu trebuie să te mire rezultatul. Pe de altă parte, ce credio că importantă relația asta, este ca ea să rămâna una corectă pe tot parcursu. Nime nu se poate angaja între cei doi parteneri, că ii va satis face suta la sute nevoile celui la alt. Putem să pornim de la ideea ca asta ne propuneam, dar trebuie să acceptăm de ambele părți, că sunt situați in care nu putem să ne echităm de acest rot. Putem să găsim soluții, în care să ne echităm de roluri compensatorii, care poate fix în momentul ăla nu sunt obiectivul principal, dar pe termen lungaju jum să fie de ajutor. Poate pentru ujornalist în momentul respectiv, e important să obțină din partea mea declaratie, vizavidă un anume subiect, pe care unul poță dau. Pentru care de una interesele oricompaniei și la finalul zilei nu reprezentă o situație atât de dramatica încât să afecteze negativ, lipsaiesa afecteze negativ, interesele unui cetățean, sau un grup de cetățe. Pede altă parte, eu pot să revin asupra explicații că trei jurnalist și comotivele pentru care nu pot să dau declaratie respectivă, să-l ajut cu informație de context ca el să poată să înțeleagă și mai bine ce să întâmplă. Să șpoate identifica singur stakeholders că trecare poate merge pentru o declaratie pentru materialul respectiv, și mai mult decâtată de lucruri care mi-mi s-a întâmplat pregvent în primie mai ani, să reușin să găsi un preu una alt de subiecte poate nu pentru ziua respectivă, dar care merită tratate lucrate cu atenție, lucrate în timp, lucrate cu engagement de ambele porții care fac diferența într-un bulletin de știri. Că e elul print online sau TV. Ecem preu una dacă ne asumăm că vream într-a de văr să avem o relație, să ne servim, ne voilor celui la al. Puteamă preu nu să construim lucruri care poate astăzi, nu sunt fich și anedorim, dar pe termel lung, ne aduc rezultate a mânduror. Asta este o situație cu care eu m-am întâlnit, și da-s-a eu ca să-ți dau și răspunsul întrebare, eu m-am fost nicotat într-o relație de love and hate. Am vrut mereu initiali intuitiv și apoi am conscientizat că, de fact, astă am doresc, am vrut mereu să fie într-o relație correctă. Așa cum mânțeleg și întreb de ce nu se poate cum vreau eu în ziuaia. La fel vin și spun foarte cinstit, astăzi nu se poate așa, pe subiectul asta nu se poate așa. La să mă se te ajuta al fel, aș putea să te ajut cu asta, spunem, dacă ai nevoie de alt ceva, dau eu în telefon pentru tine, la o altă instituție, la o altă companie de unde poate aflii, te pun în contact cu alte persoane care poate reușesc să-mi plăspaciu pe care eu las gol, dar nu cu asta. Și maște blanțelegere. Și răconosc poate sunt interacii puțin profesionici norocos, chiar nu m-i s-a întâmplani niciodată să sufero de zamăgire pe acest plan. Poate, n-am risim titoca atare, d-am. Da, ești printre norocos. Pentru că ai menționat că aveți foarte multe lucru in comun cu toate că v-ați întâlnit cu teva minute, na-i într-i după acest. O să vă dau o casea, dacă aveți curiositat să vă puneți întreboarie. Nu știu poate drivă de jurnalistă. Pargieugiața asta, că doar rie în fiesa postul lui. Uite să-mi curivas angelica în 17 ani în același loc înțele, n-a. Careți se amintești să fie și probabil că îți vei am inbimereu, de momentul ăsta, în momentul de criza în care efectiv a intrat în bireul și folită terrorizată. De ce s-ar putea întâmplă la existat, vreunu și dacă ne poti spunei. Sigur, în argea să-i într-un cătăriea interno-n mulbremul. Da, a fost un moment, în care nu-am intrat în bireul și aflui pentru că din fericire, am lucrat 90% din timpul meu de lucru. Am acutat rău foarte scurtă e scapadă profeșională în apar acest. Dar 90% din timpul meu de lucru, am avut ce anță să lucrez cum am în foarte racional. Și cu mult respect față de expertiza. Lucru pe care și olidau mai departem. S-a întâmplat, cred că era 2012. Căsper să nu greșesc anul. De ce s-ar în administrare în portoforul s-o de afaceri și un sistem hidroenergetic în care ar să verim. O splendoare naturală, dar și o splendoare technica. Fie care, dintre hidrocentralelele de acolo, o fost la vremea la care s-au dat în folosință. Cea mai inovatoare technica din hidroenergie de la momentul respectiv. Și acum seamnă pe scurtă acolo că noi nu administrăm doar o amenajarea hidroenergetica. Și un loc natural foarte înlubit de local nici. O splendoare a technicii românești, care merita pastrată și văzută de cât mai mulți diner. Deci responsabilitatea transce de technica. Ne-a fost foarte clar de la început. Și nu au fost multe desbatări pe subiect. La un moment dat, în schimt technica, tocmai technica împunea. Ca unul dintre la acuri, la culgosna pentru că ești mișoare a încât și de sprece vorbesc. Să fie golit, pentru că nivelul de mul acoperea mai mul de 60% din suprafața lacului. Sigur, golirea se a făcut controlat pe baza foarte multor planuri technice în care detalio. Noi se intrupuris într-un mama sigur a colegi mi-i că s-a depus foarte mult strădui ință ca lucrule spie calculate. Ceva n-ammerți suficient de bine. Și la un moment dat, fluxul de golire, s-a mărit, asfel încât, ne fi un pericol de inundatie, priveliștea, în afară de fistele nară, alăsat în ochi tuturor o cantitate foarte mare de pește. Pește care nu avea neapărat valoare nutricional sau de patrimuniul al faunei, dar care într-a devări racolul și răsubochi tuturor. Și mi-a duc aminte, la vremea respectiv am mergeam des la rei și ța, mi-a duc aminte că vineri după a mi-a zăurat 5. Trebuie să mă întorc un orașul meu natal de atunci, un orașul meu natal încrei va acolo locui am atunci. Am murcat în masin colegii care faci am anța să deplaseare, ne-am asigurat că e tot un ordine în să plecăm liniștițe noi chiar, nu ajuns să se mă la care în sebeși. Și am fost un ați, chiar de una, dintre televizionile locale, ați făcut propăt, cei, ați făcut propăt, nu am s-a înceo secunde pe gânduri. În primă interessecția munturi masina, ne munturi să acolo. În tradevăr lucrurile nu arăta obine, în realitate nu era un pericol pentru nimeni, dar lucrurile nu arăta obine. Și am alest să facem, și de astea zinat făză, nevoie să deschidu și animă noi pentru că lucrurile este răuată de clar în tipărita noi, că trebuie să ne asumăm responsabilitatea. Când aici nu funcționează să punem batista peța ambal, să ne prea face în că nu s-a întâmplat că eu weekend și suntem oamenii mult și tot și trebuie să ne adich nu. Și mi-a duc aminte că, împreună cu colegimei de la tehnii, că împreună cu primăru din localitate, de la momentul respectiv, împreună cu localii și care îi înțelegeu și mai bine, cum acel peștea ajuns acolo, fără să fie neapăra protejia de cineva, pui simplu ca un fenomen natural, că el nu are valoare nutricională pentru nimeni, tehnicului explicând că lucrurile sunt subperfe control în ce privește siguranță acetățenilor și așa mai departe. Noi aduc când ea se menea parte merge de business care ne-au răspuns aproape instant, să adunăm ce se poate adună în câța nu se creze un focar de infecții și așa mai departe. Am reușit în ozis și jumătate împreună cu toată lumea, inclusiv jurnalist care pur și simplu asistau la cum se petrec discuțiile între noi. Am reușit împreună cu toată lumea gare de mediu toate instituțiile, să rezolvăm o situație care în mod evident sunt în place, nu se puteascunde, nu puteam să unecăm, sunt în plat, ne-au văzut cu m-am lucrat, ne-au văzut ca avem tot intăresu să rezolvăm și din punctul meu de vedere. Asta, ași conduți la rezultatele în care d-am avut presă pe subiect pirește, am avut presă prepondere în neutra, am avut presă prepondere în timp formative și am avut jurnalist cu care am initițiat o relație pe care pun atunci nu-au văzut se semn. Ce-au văzut în amas să. Suntem o relație, cum? De nou, suntem într-o relație correctă, mi-e ce mai mare-i şecal un IPR, mi se parea cel adea nu fi contactat. Oricum într-o crise, dacă nu-i și contactat să-i vor, știi că ceva n-ai făcut bine în ultimianet, e ca. E în toate. Dești-i că ană face mult treiming să zic în zona asta, să mă contrazici ană, nu vreau să simplific la extrem situația. Dar eu cred că într-o situație de criza, nu doar vezi din ce e şi făcut, și inclusiv tu pentru tine dacă e şi înstit cu tine te uistul atine și vezi tu din ce ai făs făcut. Dar eu cred că dacă laș bunul simți, decența, pur și simplu, decența din color de orice, școalorce, academie, orice universitate, orice manual în câte limbi. Dacă laș decența să conducă procesul, eu cred că rezultatul pe care l-ai la final, va fi acela cel mai bun pe care poți să-l scoți. Da, nu mai că pentru asta, eți trebuie un om de piarcare să-ti văd din avion, pentru că dacă ești în mijlo cu criza, elucle arată al fel, și cel mai basic exemplu este uiul smit și crice rock, ea dat opalmă și l-a câtevăm în te după al oatul primiu și nu ați nimic. E clar că de afară, își băra, puteți să zic că am sori, aici pierau o cazie bună, nu după aia în social media să vic o postare. Și d-a într-a devăr, d-a când ești racional, dacă când ești o menește, că într-o relație, nu știu acum, ne cer tâmbă, d-a când ești împăușa, ne cer e mertare. Nu trebuie să trebuie să treacă douăși pădori să să pun pe Facebook, by the way, am spărat o pe angelic, ari că într-a devăr, d-a când ești prins acolo și sunt foarte multe emoții. Știi cum e angelic, a totuie, dar poate și mai apare și ligălul care eți ce nu știu ce, și dar într-a devăr, d-a când ești totu din punct de vedere uman, și din punct de vedere relațional. Alt, pierdea, nu stai despre trast, trust, transferății, despre asta vorbim și cred că și în mesrea de journalist, se aplică cele trei sintar, și în mesrea de om de comunicare, într-a devăr, d-a când spui a devăr, d-a când ai încredre nuam, și e a încredrentine, și totuie transparent, și nu stai cu fofălica, stai puțin că poate o fraire sau ceva. - Ceva, într-a devăr, lucrurile sunt molt mai simplie. - Și din color de decența care oricum mi se pare esențial și întroparte și în cealată, cred că a un două știți foarte bine câte importante sunt strategiile de comunicare, gândite special pentru situațile de crisă. - Da. - Da, cu siguranța, pregătire de totu, și cred că se aplică în mai multe domeni, nu doar în situațile de crisă, dar pregătire de totu. Din păcate să ne mulți să pregătesc după ce s-au luvit. - Asta e probleme. - Nu au rau. - E fixat în ce când nu e o să-n te explodate. - Dar tăi când presiunea vine din toate. Părțiile când sunășepul și s-o tăjornalistului. - De-a pregătind ce faci. - Angelica, întor ce întrebarea că trei oamă? - Că eu te-am cunoscut în primă fază pe ocenea. - Da? - Pe ocenea un event, care nu o ne foarte drag, e vorba desie sargala, unde din color de spiritul de competiție, ne place foarte mult să fim pentru că foarte inspirat. Și o acolo te-am văzut pe tine pentru prima data. Și mă întrebăm, dacă eu nu ar putea să aleaga aceste venimental vieției pe care să le prezinte, care a fie acela? - Wow, foarte bună întrebarea. - Am nevoie așa. - Uperi ce mai bine l-am întrebăr de color-a răspuns. - E grea? - Pe care să le prezintie o svoie, dar? - Dacă s-ar inventa un event în care să fie anunțat, sfârșitul războiului, un event în public, la care oamenii să aplaute și se există un moderator. - Să plângă se îmbrațișeze. - Așa să fie vie o la. Mi se parea tot de multă moarte inutile, încât acum simt ca și fi cea mai fericită din noi. - Am mai fericită din lume să pot fie eu prima care să spune lumii s-a închiat războiul. - E eu mulțumes pentru respons. - Mă avem totuși întrebare. - Mă avem întrebare mul mai eu. - Văd că vrei să simbă. Eu zi, iu ană nu aveți un job de interpent. - De, viopotor când se o de la cărpări. - Aici mei fămoșer cei din televiziu în a… - Română. - Mie căci din televiziu în a internațional. - Ași vrea să știu câți și de unde? - Noată de mulție pe cât mi-aș dorii cred. Pentru că e aș tot schimba. Am câteva probabil spre 20 de perec. Dar nu sunt atât de mulți. Sunt în principal de la magazine 20 de la turgur 20 de la tip pe care scormonesc, după comor și ulterior le dau mai departe. Cam nu o zice la suta din cei pe care am sunt din zona asta, prin urmăre sunt unici cea ce mă face să iubesc și mai mult. Și vreo zice la suta sunt din magazinele de mas market de la mul. Știu că devin o semnătura mea și îmi place mult lucrurul ăsta în acest timp să înconștientă că e doar o questione de percepție, având părul scurt, sigur că cei este primie, în evidență. Dar înplac și uiteți mai spumă în secret acum. Cred că sențația pe care oam în momentul în care nu am cercei în ureic, dacă sunt într-un fel desbrăcată, o singură dată am apărută la televizor, fără cercei, pentru că din efericire fiind vechi majoritatea sunt clipsuri. Ureicile după câteva o rencep să suferă din cauza clipsurilor. Și facem terenul în veriu adai, am dădus în clipsurile jos pentru că mătureau ureicile. Și abrut un news aler, un breaking news, ceva care se întâmplă atunci, am fugi tu undeva să transmit repede ce se întâmplă. Și am dat seama abia după că eu nu aveam cercei în ureic și am suferi foarte mult. Și îți pus operatorului, mă era, nu puteți să spui că nu aveam cercei că fucem să iau. Și o mă zis, mă nu am văsut astăzi. Voi părbații, nu observați detalii asta, tot de importat. Neapropiem de final, dar pentru că eu pregătesc așa în timp, m-am gândit să fac un museo al industriei de PR. Dar un mai așa mai twisted, în care să nu prezentăm lucru care au fost, și să prezentăm cum arătau cu un museu peste 10 ani. Astăzi cea mai grea întrebare, nu delta da nicio nu știu să răspălă întrebare. Astăa, deci eu mă zăva vitorul lui. Cum arătau museu PR lui dar peste 10 ani? Ce folosim acum în industriei și nu vă mai folosii sau devine pieță de museu peste 10 ani? Apris, vreau una, dintre voi perioada media clipingului pe hrtie. A, da. Făceam la cărți din alea din ziua unul. Bună nici nu știu câteziile a durat. Mi-am dorit că acel lucru, să purșii simplu să dispară de pe fața pământului. Inclusiv ca a minteire. Deci nu l-ai franit și băcar în museu. Nici mă care nu o zău. M-am curat atât de mult când într-o zici nevaazis. Nu, ne mai faci ce astea. Am fost cea mai fericit. Dar așa runga a colorola. Așa runga benare. Așa runga templărituri. Pupitrele. Pupitrele vorbituriilor din companii există companii în care au un că pupitre. Și ca mă atată, cred. Mă gândesc că în. Eu nu mă gândesc la ceva ce nu v-au mai fi folosit. Și tocmai la ceva ideal. Poți să spun asta. Ok. Atunci în museul piarolui peste 10 ani, va fi un desktop. Al unui journalist cu aplicația de mail deschisă. Și cu 30 de e-mailuri venite din zona de piar toate citite. Mulțumesc mul de tot. Mulțumesc pentru nirasta. O discuție interesantă prima din această serie. Pentru ce care nu știuți cu multe probleme technice care m-au făcut să transpir pe aici. Pentru ce este primul podcast pe care el fac face-to-face. Eu au început proiectul în pandemie. Și toate era o pe zoom. M-au mai mă remoțit de câtat, avut-vării sa-au probabil unat avut delo. Și mă bucuri că o alt piar de ai mă adat această şi ansa. Pune-am făță în față journalistii și oamenii de piar. Și cred că sunt trei dei principale pe care a jurat cum va să le retină oamenii. Importante se extore lație. Cum spuneam noi încriză dacă un journalist în timp de crizătesună la ai priet, nu te-au nu. Indiferice-te întreavă. Journalistii sunt dispuși să răspundă la întrebarea de ce nu eștiere ce am trimisi eu. Correct. Deci trebuie doar să depune mefortu să trecem peste impactul emocional și personal și durerea de a fi rejectat și să punem întrebarea să trecem mai departe. Și cred că media relations is not dead. Cred că media relations și relația cu journalistii în piarie din ce în ce mai importantă. Cred că din păcate pierdem acest obișnuință a noastră dea vorbi cu journalistii pentru că într-a devar avem în și pe midea alte canale de care ne ocupăm de la social media la influencer și la blog personal și la podcast de companie. Dar cred că această relație trebuie să existem continuare și trebuie să lucrăm la ia. Și într-a devăr, trebuie să-i obișnim pe tinerii care vin din urma că piarul nu e doar despre social media, că nu este doar despre a face venimente și a fi cul și creativ. Ce este și despre a relaționa cu presa, la fel cu în relaționăm, cu toate publicule unei compani că despre astea este piarul. Acum vorbim cu autotăților, trebuie să vorbim continuare și cu presa. Și sper din totul să lucrăm la Gepul ăsta, eu am crezut că acest Gep se va mixorat, dar simt că poate și din cauza pandemii, n-am mai avut confințe de presă, nu ne-am mai întâlnit cu journalistii, e acum mai mai greu să ține-mi împreunăm. Crecă trebuie să lucrăm la relațion. Vă mulțumesc încă o dată, o zi bună în vădoresc și nu uitați, dacă a fălatți lucru interesante, bărinit foarte.
Podcast Summary
Key Points:
Discuția se desfășoară în cadrul podcastului "Breni Forward Podcast".
Se abordează importanța relației dintre jurnaliști și profesioniștii din domeniul comunicării.
Se discută despre evoluția jurnalismului și relația dificilă între jurnaliști și specialiștii în PR.
Summary:
În cadrul podcastului "Breni Forward Podcast", discuția se concentrează pe importanța relației dintre jurnaliști și profesioniștii din domeniul comunicării, subliniind că jurnaliștii rămân un canal esențial pentru profesioniștii în PR, chiar dacă presa se confruntă cu schimbări majore. Se analizează statisticile din domeniul jurnalismului și PR-ului, evidențiind provocările întâmpinate în comunicarea între cele două părți. Dezbaterile se concentrează pe modul în care relația dintre jurnaliști și specialiștii în PR poate fi îmbunătățită și pe importanța adaptării strategiilor de comunicare pentru a răspunde nevoilor ambelor părți.
Este subliniată necesitatea de a transforma frustrările în creativitate și de a valoriza interacțiunile din domeniul comunicării pentru a construi relații solide și eficiente.
FAQs
Piarul este un element esențial în comunicare, facilitând relația între companii și jurnaliști, având rolul de a transmite mesajele companiei către public și media.
Rolul unui profesionist în piar este acela de a traduce nevoile jurnaliștilor către companie și de a adapta conținutul companiei la cerințele jurnaliștilor.
Colaborarea eficientă dintre piariști și jurnaliști implică înțelegerea reciprocă a nevoilor și adaptarea conținutului pentru a satisface atât interesele companiei, cât și pe cele ale jurnaliștilor.
Provocările includ gestionarea percepțiilor, diferențele de abordare și așteptări, precum și nevoia de adaptare la schimbările constante din domeniul comunicării.
Piariștii pot transforma sentimentele de frustrare în creativitate, folosind canale alternative sau evenimente pentru a promova conținutul valoros și pentru a gestiona eficient colaborarea cu jurnaliștii.
Chat with AI
Loading...
Pro features
Go deeper with this episode
Unlock creator-grade tools that turn any transcript into show notes and subtitle files.